Ma gandesc ce fel de oameni isi vand sufletul pentru a fi pentru totdeauna tineri..si cred ca pot sa banuiesc cateva categorii sociale care si-ar vinde si parul de pe piept nu doar sufletul pentru tinerete si frumusete.L-am visat pe Dorian Gray...de asta a si aparut postarea aceasta despre ce esti dispus sa faci pentru invidia celorlalti.Eu personal nu sunt dispus sa fac nimic pentru ca nu am ambitii in ce priveste aspectul fizic si ma multumesc cu dotarile standard lasate de mama-natura,cu care sunt multumit.Dorinta de tinerete si frumusete se reflecta cel mai des la oamenii nemultumiti de viata actuala si care mai mereu au avut tendinta de a visa cai verzi pe pereti.Mai intalnim asta si la oamenii foarte slabi sufleteste,cei care invinuiesc destinul si soarta pentru orice nimic care sta in calea 'fericirii' lor.Si totusi,cati dintre noi ne-am vinde sufletul pentru a salva viata altui om? O intrebare ciudata care pune pe orice in dificultatea de a nu stii ce sa raspunda pentru a nu parea...inuman.Tineretea fara tinerete vine din faptul ca am reusit sa invatam ceva din experientele noastre anterioare si astfel nu mai suntem nevoiti sa plangem de doua ori pentru aceeasi greseala.Ireparabilul vine din imaturitate,nu am nicio indoiala in ce priveste asta.Inchei spunand doar atat: In zilele noastre o inima distrusa se lasa tiparita in mai multe editii.
Sunt de acord cu ce ai spus despre oamenii care isi vand sufletul. Insa, as avea un lucru de spus. Pe Dorian Gray eu il vad ca mai mult decat un om care si-a vandut sufletul pt a ramane mereu tanar. Eu il vad ca pe un model al tanarului ce iubeste Arta mai mult decat Viata, ce idolatrizeaza Frumosul si devine sclavul propriilor sale vise. Iar acest este un lucru pe care nu l-am regasit in nici un om care pun mare pret pe aspectul fizic. Drama lui Dorian Gray este mult mai mult decat sa-ti pese de cum arati, este o plonjare a omului obisnuit in eternitatea unei opere de arta.
RăspundețiȘtergereIar acesta mi se pare un fapt admirabil... sau poate ma insel eu. :)