Powered By Blogger

marți, 20 decembrie 2011

Martorul acuzarii

Iata,taina va spun voua: nu toti vom muri,dar toti ne vom schimba( 1Corinteni 15:51). Au trecut mai bine de 3 ani de la moartea lui Alexandr Soljenitin dar nu in toti se simte golul plecarii unui om deosebit si unui rus autentic.Am avut fericirea de a-i citi toate cartile,reusind astfel sa inteleg si sa cunosc o istorie care ne-a fost furata si ascunsa,pentru ca altii au gandit ca este mai bine sa nu stim si sa ingroape securea razboiului in locul nostru.Cand te afli in mijlocul suferintei,o vezi si o simti,nu sunt decat doua cai de urmat: prabusirea sau credinta; cand ai invatat sa mori nu mai exista rai sau iad ci doar duhul care te inalta.Raul in forma tragica si incoerenta reuseste sa faca minuni: trezeste constiinta si favorizeaza prietenia,lucruri care nu ar fi fost posibile intr-un mediu liber sufocat de individualism.Un om cat intreaga constiinta umana-doar asa pot sa-l descriu pe domnul Soljenitin si pot sa-l pun pe acelasi piedestal cu Steinhardt,Tutea si restul celor care au avut nevoie de suferinta pentru a cunoaste si a crede.Il elogiez pe acest om nu pentru ca merita ci pentru ca trebuie.Modelele de moarte si inviere,la fel ca Hristos,nu trebuiesc uitate niciodata si este bine sa intelegem ca putem alege intre a fi bun sau a fi rau fara a trece prin monstruoase suferinte care ne purifice sufletele.Nu credeam sa-nvat a muri vreodata spunea Eminescu dar oamenii din gulag invatau asta in fiecare zi,clipa de clipa.Este adevarat ca de la rusi a plecat barbaria umana numita comunism dar trebuie sa intelegem ca primul experiment a fost facut pe propria piele si nu a fost deloc unul placut( peste 20 de milioane de morti).Soljenitin a fost cel care plin de curaj si din iubire pentru adevar a prezentat adevarata fata a gulagurilor si felul in care schimba aceste caracterul si personalitatea omului.Blestemul oamenilor este frica,ne spune Dostoievski.Fara frica ei nu mai pot trada si nu mai pot fi tradati;nu mai sunt vii,sunt doar niste fantome.Nu premiul Nobel primit in 1970, il ridica pe acest om deasupra celorlalti ci dorinta de a spune adevarul desi nenorocirea venea chiar din mijlocul poporului pe care il iubea atat de mult.Sa lupti pentru viata si libertate nu inseamna nimic daca nu crezi;credinta ca poti deschide ochi si poti schimba iti da puterea de a impinge totul inainte.Prin tot ceea ce a publicat s-a transformat fara sa vrea in martorul suprem al acuzarii unui sistem care degradeaza orice urma de uman si care nu cruta pe nimeni.Comunismul reprezinta dictatura minciunii spunea Soljenitin amintindu-ne ca,in afara Albaniei,Romania a fost singura tara in care nu s-a publicat nuvela O zi din viata lui Ivan Denisovici.Aceast gen de istorie,facuta de adevaratii dizidenti politici,nu de alde Plesu sau mosierul de Dinescu,trebuie spusa mai departe avand in vedere ca nu se invata la scoala deoarece ministerul o considera prea putin importanta si depasita.Am fost intrebat de ce-i elogiez doar pe cei care nu mai sunt printre noi...si raspunsul a fost unul simplu: pentru ca vii sunt toti intorsi cu spatele.Multumim domnule Soljenitin!

Un comentariu:

  1. un articol minunat, draga Ionut... iti trimit un zambet si un gand bun! Cu credinta inainte :)

    RăspundețiȘtergere

Despre mine