Elogiul nebuniei

Am momente cand sunt foarte invidios pe nebuni pentru simplul fapt ca au fericirea de a nu se putea adapta deloc la realitate.Invidia vine si din faptul ca eu sunt un nebun lucid inadaptabil la nimic din tot ce apartine acestei lumi in cadere libere.Am renuntat la avocatura pentru ca 'reusisem' sa ma tranform dintr-un adept al reformei intr-o jigodie egoista dar si datorita unor factori care m-au convins ca nu pot sa ajut cu nimic pe nimeni din aceasta postura(pe care azi o consider ingrata).Nu regret deloc aceasta decizie desi mi se reproseaza ca imi statea bine la costum si ca puteam face cariera frumoasa inselandu-i pe altii si pe mine in acelasi timp.De ce aceasta postare despre nebunie? Pentru ca in nebunie se ascund toate: fericire,vise,sperante.Toate sunt niste nebunii in zilele noastre.Si doar un nebun mai poate sa creada in ele asa cum o fac eu.Si am certitudinea ca in lumea asta sunt cativa care gandesc la fel si care nu abandoneaza.Stiti ce e frumos la nebunie?Faptul ca nu e nevoie de motivatie,de justificare,ca tot ceea ce faci vine din instinct,dintr-un impuls irational dar care iti place si te incita.Nebunul are cel mai frumos zambet fiindca vine din interior fara sa existe presiune sau fortare.Nu vreau sa ma vindec de nebunia care ma chinuie pentru ca nu as mai fi acelasi om iar cei care ma cunosc ma plac asa cum sunt.Haideti sa  salvam lumea cu zambetul si nebunia din noi,sa traim si sa murim cu zambetul pe buze si sa nu uita sa iubim ca niste muribunzi in agonie.Acum ca m-am declarat nebun,ma veti iubi la fel de mult ca ieri?Eu sper ca DA. P.S.Pentru ca noi sa intelegem 'minunea',nebunii au inventat dragostea.