Moartea unui sfant-Arsenie Papacioc

Orice clipa inseamna un timp si orice suspinare poate fi o rugaciune.Acest citat apartine lui Arsenie Papacioc,omul care astazi, la 97 de ani,a plecat sa tina predici ingerilor din ceruri.Nu l-am cunoscut personal ci doar din interviuri televizate si articole de ziar.A fost un om aparte,special cu sufletul calit in 16 ani de puscarie comunista fapt care l-a facut sa se intoarca mai puternic spiritual chiar daca trupul era distrus.In timp ce scriu ma uit la o inregistrare cu dumnealui, pe youtube,si observ cata caldura si bucurie poate sa emane o inima dedicata total divinitatii.Azi poporul roman a ramas fara duhovnic si mi-e tare frica sa nu-si piarda credinta sau sa slabeasca in duh.Am un sentiment ciudat de gol...in suflet si inima ca si cand ar fi murit cineva apropiat mie..nu stiu de ce simt asta.Poate pentru ca umbra acestui om s-a intins peste intreaga tara ca sa alunge raul care incerca sa ne ispiteasca iar acest omulet,simtindu-ne slabiciunea, a vrut sa ne protejeze.Sa pastram un zambet ascuns in inima atunci cand vreodata ne vom gandii la cel care a fost parintele Arsenie.Sa plangem azi iar de maine sa ne bucuram pentru ca,acolo sus langa Tatal Ceresc,exista cineva care sustine cauza si suferinta poporului roman.Parinte Arsenie..saluta-l pe nea Petrica Tutea ..din partea mea. Am sa inchei spunand doar atat: sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi..Dumnezeu sa-l ierte!