Lacrimile nordului

Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta in Norvegia imi confirma faptul ca ne indreptam cu pasi repezi spre o involutie demna de mila.Extremismul a atins cote alarmante in ultimii ani iar cei carora ar trebuii sa le pese de asta ne asigura ca astea sunt doar cazuri izolate.Imi vine foarte greu sa cred ca in mileniul 3 nu am invatat inca sa trecem peste diferente de opinie si credinte proprii si ca avem ambitii de a ucide doar pentru a intra in istorie.Acest criminal nefericit care a produs atata oroare si dezechilibru moral si psihic in Oslo, isi dorea sa fie celebru dar negasind in sine nicio calitate care ar putea sa fie apreciata,a ales sa macelareasca cu sange rece niste tineri nevinovati sau vinovati de credinta in ceva.O tara linistita a fost stropita cu sange si pentru ceva vreme dansul mortii o sa planeze asupra ranitilor si familiilor acestora.Nu stiu daca se putea evita acest gest extrem al unui om bolnav de ura si frustrare in forma agravanta dar imi doresc teribil de tare sa nu mai avem ocazia sa traim intr-o lume care nu stie sa invete din trecut si nici sa evolueze.Ma doare durerea lor dar nu pentru ca as fi norvegian ci pentru simplul fapt ca sunt om.Genul asta de nenorocire ar face bine sa stranga oamenii mai aproape unii de ceilalti iar toleranta pentru asasini sa fie zero.Pe cei morti nu o sa putem sa-i mai aducem inapoi dar un gand bun pentru famillile lor si pentru cei care au scapat din carnagiu,cred ca este binevenit.Am tot evitat sa-i rostesc numele pentru ca...nu merita asemenea onoare si cred ca marea lui satisfactie ar fi aceea de de a nu uita ceea ce a comis acest nefericit.Condamnarea la uitare si izolarea totala ar fi cu adevarat marea pedeapsa care ar merita-o cel care a indraznit sa tulbure,poate pentru totdeauna,linistea si fericirea din Oslo.Regret sa constat ca lumea nu priveste asa cum trebuie aceasta drama si o catalogheaza ca o nebunie temporara a unui dement lucid.Ma ingrozeste faptul ca dam prea multa atentie detaliilor si uitam esenta celor intamplate,fapt care mi se pare grav.Daca 'monstrul' doreste iertare - sa o primeasca dar gustul celebritatii nu o sa-l simta in veci.Cartea de istorie sper sa-i scuipe numele si sa nu-l retina pentru ca nu crima trebuie sa ramana in amintirea noastra,poate doar cainta, dar in niciun caz,crima.Lumea noastra are nevoie de fapte si ganduri bune,de sacrificii si nu frustrari cu iz de cancan,pentru ca nu asta este scopul real al existentei acestei specii numite om.Suntem atat de dezbinati incat nu stiu daca mai avem puterea de a face lumea mai buna dar suntem obligati sa incercam altfel dam satisfactie celui care nu crede in schimbarea noastra.Lacrimile o sa spele camasa patata de sange dar vreau sa cred ca daca si noi vom plange si vom pleca capul,celor din Norvegia o sa le fie mai usor sa treaca peste drama care le chinuie sufletele acum.