Despre neajunsul de a fi bun

Cand o sa fiu mare,o sa ma fac un om bun.Acest motto apartine unui prieten de-al meu care refuza cu indarjire sa se maturizeze.Ca si mine,de altfel.Dar ce inseamna oare sa fi un om bun?Exista vreo legatura de cauzalitate intre bunatate si respect?Nicaieri in viata nu exista egalitate iar acest fapt nu se va schimba niciodata oricat de mult am incerca sa credem altceva.Sa te comporti frumos si sa fi respectuos e un defect incurabil si cred cu tarie ca binele sau raul nu se nasc o data cu noi ci doar cresc in intensitate pe tot parcursul existentei fiecaruia.Unii se plang ca,desi sunt buni,li se intampla doar lucruri rele pe care ei considera ca nu le merita.Nimic mai fals..Nu noi suntem in masura sa cantarim binele din fiecare dar cel putin avem etalonul(Isus Cristos).Recunosc ca comit greseli pe care le regret nespus mai apoi dar pana in ziua de azi am incercat din toate puterile sa nu-mi bat joc de nimeni,in niciun fel.Nu stiu daca am reusit pentru ca eu nu fac fapte bune gandindu-ma la mantuirea de apoi ci doar incerc sa ma comport asa cum e sufletul meu.Am fost calcat in picioare deseori dar asa nu mi-a dat dreptul sa fac la fel cum mi-au facut altii mie.Nimic in lume nu iti da dreptul de a intoarce raul.Se spune ca un om bun este cel care nu inceteaza niciodata sa creada in bunatatea semenilor sai.Cand cunosc pe cineva plec mereu de la premisa ca este un om bun chiar daca poate faptele lui,comise inainte de-al cunoaste eu nu sunt dintre cele mai bune.Un prieten preot mi-a zis: Ionut,datoria noastra in aceasta lume este sa fim buni.Aceasta este adevarata binecuvantare si mangaiere.A fost un fel de" Iubeste si fa ce vrei." Dar mai exista parte a doua a acestui comportament de om bun.Atragi necazurile ca un magnet iar atunci poate sa intervina acea frustrare despre care vorbeam la inceput.Omul bun e idealul la care tindem cu totii dar problema apare atunci cand te saturi sa fi luat de prost de catre aproape toata lume,chiar si de cei carora uneori le faci bine.Si atunci,merita oare sa intorci si celalat obraz?Oamenii sunt niste creatii total imperfecte iar de aici pleaca toata nebunia dintre bun si rau.Cateodata libera alegere poate sa fie o curva cu doua fete.Straduieste-te sa te comporti cu lumea intreaga asa cum e sufletul tau,cat mai natural,fara sa te gandesti prea mult daca tot ceea ce faci e bine sau mai putin bine,pentru ca unele lucruri nu mai pot fi indreptate odata comise.Din punctul meu de vedere si din perspectiva mea,sa fi bun nu o sa-ti aduca prea multa glorie dar poate la Judecata de Apoi o sa primesti niste puncte bonus pentru toate cate le-ai indurat.