Sentimente soptite

Niciodata nu m-am priceput la vorbe pentru ca am fost tot timpul un personaj nesigur si evaziv.Iti scriu pentru ca nu mai pot sa tin in mine avalansa de emotii care care ma cuprind.A fost de ajuns sa te vad doar o data pentru ca viata mea sa devina o insomnie totala.Imi apari in fiecare vis si am ajuns sa urasc soarele si dimineata pentru ca ma tin departe de tine.Tu nu esti frumoasa dar pentru mine esti cea mai apropiata de perfectiune.Imi place cum te imbratiseaza aerul cand mergi pe strada,pasesti ca si cand ai fi din alta lume.Te misti atat de natural si imi dai impresia ca totul la tine e bine calculat pana in cel mai mic detaliu.Cand vreau sa te alung din gandul meu imi dau seama ca te doresc si mai tare,ca mi-ai intrat in cap prea adanc ca sa te mai pot scoate vreodata.Ma sperie apropierea de tine dar nu inteleg de ce oare.Nu stiu ce simti si poate tot ce iti scriu par simple vorbe goale,poate ca tu nu vrei sa-mi spui nimic,dar un lucru il stiu sigur foarte bine,acela ca ador tot ce e mai frumos intre femei.Te aseaman cateodata cu un zbor,unul lung si fara de sfarsit,care ma poarta spre fericire.Imi pari asa straina de tot ce te inconjoara incat imi dai impresia ca vii din alta lume.Ai ochii de culoarea pacatului genesic si carnea ta poarta parfumul unei bai reci in lacrimi nude.Si vreau sa-ti spun ca nici nu stii ce culoare are cerul atunci cand nu zambesti.Inchei sperand ca nu esti o fantasma,o plamadire a propriului meu vis.Sper ca ne vom intalni la intersectia visului si a nebuniei,si vom ajunge sa depanam sentimente soptite. Ramai cu bine adorato...