Powered By Blogger

marți, 28 decembrie 2010

In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura

Suntem stresati ca avem nasul prea mare,sanii prea mici(sau prea mari),capul fara creier sau portofelul fara bani.Nu putem sa dormim bine noaptea pentru simplu fapt ca nu suntem cum am vrea sa fim.Ne-am vinde sufletele pentru o simpla clipa de celebritate.Normalul nu mai e de ajuns pentru noi si vrem,cat mai repede daca se poate,sa devenim dumnezeii altor oameni.Uram barfa si invidia dar obsesiv simtim nevoia de a fi barfiti si invidiati.20 de milioane de oameni supravietuiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi. Pe ei cine o sa-i intrebe vreodata ce isi doresc sau ce viseaza noaptea?Sau poate ca ei sunt o categorie speciala de oameni,dintre cei care supravietuirea le acapareaza intreaga existenta,si deci,nu au timp sa mai si viseze.Ne bucura nespus venirea sarbatorilor de iarna dar uitam atat de usor  cum ar trebui sa ne comportam in preajma acestor evenimente.Nu am sa reiau vechea sintagma,cum ca,ar trebui sa fim mai buni si mai generosi sau rabdatori si milostivi.Ar trebui doar sa ne comportam ca niste oameni.Atata tot.Cand s-a nascut Isus nimeni nu manca sarmale si nici nu bea vin fiert iar in mod cert nimeni nu ajungea la spital pentru 'reparatii majore ale intestinului gros'.Ar fi frumos din partea noastra,a tuturor,ca macar pentru un minut,sa ne gandim la cei care nu au aceleasi conditii de viata pe care le avem noi.Sa constientizam cat suntem de norocosi ca viata noastra nu seamana cu a lor,ca ne-am nascut in celalalt capat al planetei si ,mai ales,sa spunem 'Multumesc' pentru faptul ca suntem intregi.Sa nu mai facem o drama din faptul ca ni s-a rupt o unghie, pentru ca nu e acelasi drama ca aceea a unui om care s-a nascut fara picioare.E de ajuns faptul ca suntem nepasatori si nu e nevoie sa fim si ipocriti.Ce usor e sa spui ca drama altora nu e problema ta,ca si cum,tu ti-ai duce existenta pe Luna.Da-mi Doamne, un castel plin cu surzi,muti, orbi,ologi,ciungi ca sa-ti multumesc in fiecare zi pentru faptul ca sunt intreg.Acest citat din Giovani Papinni ma face sa ma simt om,atunci cand uit cine sunt.Sa ne bucuram ca suntem intregi si sanatosi dar sa nu uitam de cei care nu sunt nici intregi si nici sanatosi,si din respect,sa le daruim un gand bun.Daca nu se poate mai mult de atat.De data asta o sa inchei fara happpy-end pentru ca, pe langa faptul ca e un dar si o bucurie,viata e si o drama.  P.S. I n fiecare zi ne batem joc/ De pasari,de iubire si de mare/ Si nu bagam de seama ca in loc/ Ramane un desert de disperare( Romulus Vulpescu).

5 comentarii:

  1. foarte adevarat. stii? fiecare dintre noi ne traim propria viata si ne cunostem propriile neajunsuri - propria drama. de multe ori am auzit ca daca incepi sa te gandesti la drama alcuiva si incepi sa ii ajuti, te ajuti de fapt pe tine. foarte adevarat!

    si e frumos ce ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari! ...ai scos in evidenta niste lucruri extraordinare, foarte bine punctate..
    Imi place comentariul lui "Denisa Andreea" e foarte adevarata afirmatia ce a punctato la aceasta postare!
    "daca incepi sa te gandesti la drama alcuiva si incepi sa ii ajuti, te ajuti de fapt pe tine" :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar foarte bine conturata intreaga viziune a ta.

    Imi place felul in care ai abordat intreaga chestiune.

    Mi-a atras gandurile o expresie caracteristica lumii asteia pe care ai scris-o : ''Normalul nu mai e de ajuns pentru noi si vrem,cat mai repede daca se poate,sa devenim dumnezeii altor oameni.'' Bravo! :)

    RăspundețiȘtergere

Despre mine