Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta Decembrie 2010. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Decembrie 2010. Afișați toate postările

marți, 28 decembrie 2010

In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura

Suntem stresati ca avem nasul prea mare,sanii prea mici(sau prea mari),capul fara creier sau portofelul fara bani.Nu putem sa dormim bine noaptea pentru simplu fapt ca nu suntem cum am vrea sa fim.Ne-am vinde sufletele pentru o simpla clipa de celebritate.Normalul nu mai e de ajuns pentru noi si vrem,cat mai repede daca se poate,sa devenim dumnezeii altor oameni.Uram barfa si invidia dar obsesiv simtim nevoia de a fi barfiti si invidiati.20 de milioane de oameni supravietuiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi. Pe ei cine o sa-i intrebe vreodata ce isi doresc sau ce viseaza noaptea?Sau poate ca ei sunt o categorie speciala de oameni,dintre cei care supravietuirea le acapareaza intreaga existenta,si deci,nu au timp sa mai si viseze.Ne bucura nespus venirea sarbatorilor de iarna dar uitam atat de usor  cum ar trebui sa ne comportam in preajma acestor evenimente.Nu am sa reiau vechea sintagma,cum ca,ar trebui sa fim mai buni si mai generosi sau rabdatori si milostivi.Ar trebui doar sa ne comportam ca niste oameni.Atata tot.Cand s-a nascut Isus nimeni nu manca sarmale si nici nu bea vin fiert iar in mod cert nimeni nu ajungea la spital pentru 'reparatii majore ale intestinului gros'.Ar fi frumos din partea noastra,a tuturor,ca macar pentru un minut,sa ne gandim la cei care nu au aceleasi conditii de viata pe care le avem noi.Sa constientizam cat suntem de norocosi ca viata noastra nu seamana cu a lor,ca ne-am nascut in celalalt capat al planetei si ,mai ales,sa spunem 'Multumesc' pentru faptul ca suntem intregi.Sa nu mai facem o drama din faptul ca ni s-a rupt o unghie, pentru ca nu e acelasi drama ca aceea a unui om care s-a nascut fara picioare.E de ajuns faptul ca suntem nepasatori si nu e nevoie sa fim si ipocriti.Ce usor e sa spui ca drama altora nu e problema ta,ca si cum,tu ti-ai duce existenta pe Luna.Da-mi Doamne, un castel plin cu surzi,muti, orbi,ologi,ciungi ca sa-ti multumesc in fiecare zi pentru faptul ca sunt intreg.Acest citat din Giovani Papinni ma face sa ma simt om,atunci cand uit cine sunt.Sa ne bucuram ca suntem intregi si sanatosi dar sa nu uitam de cei care nu sunt nici intregi si nici sanatosi,si din respect,sa le daruim un gand bun.Daca nu se poate mai mult de atat.De data asta o sa inchei fara happpy-end pentru ca, pe langa faptul ca e un dar si o bucurie,viata e si o drama.  P.S. I n fiecare zi ne batem joc/ De pasari,de iubire si de mare/ Si nu bagam de seama ca in loc/ Ramane un desert de disperare( Romulus Vulpescu).

luni, 27 decembrie 2010

Moartea nu are moarte

Dragos Munteanu e un om simplu.Poate de aceea are atatea probleme,pentru ca e prea simplu.Lucreaza ca taximetrist,o meserie care e mai mult hobby.Dar nu asta e drama despre care vreau sa va vorbesc.Omul asta are un baietel de 7 ani care zace de 60 de zile intr-un salon al spitalului Fundeni.Are 3 valve ale inimii blocate si asteapta operatia din ianuarie,singura care ar mai putea schimba ceva in viata micutului.Tratamentul copilului costa saptamanal 5 milioane iar tatal castiga 10 milioane pe luna.Ce sa-i spui unui tata disperat?Dragos Munteanu nu mai crede decat intr-o salvare venita din cer.Stie ca,aici pe pamant,daca nu ai pile si relatii,nu te ajuta nimeni.Dumnezeu e singurul care mai poate face ceva pentru fiul lui.Am simtit nevoia sa povestesc asta pentru ca sunt sute de cazuri ca acesta iar cei care ar putea schimba ceva nu dau 2 bani pe astfel de povesti.Nu o sa intelegem ce simte Dragos decat daca vom ajunge in situatia in care se afla el acum.Durerea lui e muta,nu mai are nici glas si nici lacrimi,si ce este mai grav e ca nu are nici catre cine sa strige.Nu ma aflu,din pacate,in pozitia de a-l putea ajuta dar pot sa trag un semnal de alarma despre ceea ce va urma daca nu luam atitudine.Nu putem sa fim nepasatori la nesfarsit,sa traim cu impresia ca daca nu ni se intampla noua nimic rau nu e problema noastra ce patesc altii.Faptul ca ne gandim la drama lui Dragos poate il va ajuta sa reuseasca sa-si salveze baiatul,poate o sa-i dea putere si incredere daca va observa ca nu e singur.Egoismul are o limita.Sa nu o depasim,va rog frumos.Si nu uitati: IMPREUNA PUTEM FACE LUMEA MAI BUNA!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Operatie pe minte deschisa

Azi e prima mea zi in calitate de blogger..Tot ce voi avea interesant de spus veti afla si voi si veti avea ocazia sa comentati si sa criticati.Si credeti-ma,vor fi multe de criticat.Sunt un personaj care citeste foarte mult si care e un mare fan al filmelor.Filmelor bune.Dar cel mai bine va las pe voi sa ma descoperiti.Craciun Fericit!

Despre mine