Drumul pierzaniei de sine

Daca nu stii,in viata,sa iti alegi prioritatile si sa listezi lucrurile importante pentru tine,vei ajunge sa te ratezi ca om.Sau,cel putin,asa spune majoritatea.Eu nu fac parte din majoritate asa ca opinia mea este una diferita.Cred ca oricand poti sa te reinventezi ca om si sa o iei de capat .Imi plac foarte mult cei care aleg cariera in detrimentul,a orice,ca mai apoi sa regrete timpul irosit pentru a-si face un nume sau obtinerea unui job mai bun.Obsesia unora de a fi independenti( nu stiu ce inseamna asta desi am o facultata facuta) de a reusi prin forte proprii( foarte rar asa ceva) ca mai apoi , in cercurile lor de minti inguste,sa stea cu fruntea sus si sa spuna: Sunt un om de succes si asta doar datorita mie! Sa alegi cariera nu este un lucru rau dar nu trebuie sa neglijezi propria ta viata pentru a obtine niste lucruri materiale total inutile.Linistea sufleteasca nu vine daca castigi cu 1000 de euro in plus fata de un altul.Imi plac cei care aleg cariera si renunta la o relatie sentimentala.Acestia o sa constate ca dupa ce si-au atins scopul nu au cu cine sa sarbatoareasca succesul si ca gesturile copilaresti si romantice au devenit pentru ei niste dovezi de imaturitate.Lipiti total de cariera,uita sa traiasca,sa simta.La 20 de ani te bucura orice lucru mic dar 5 ani mai tarziu,cand esti deja orbit,nu mai poti sa zambesti cum o faceai altadata.Nu stiu,poate gresesc ca-i critic atat de dur dar nu intelg de ce nu vedem magia unei vieti traite liber.Nu este nevoie sa renunti la iubire pentru a avea o slujba mai buna..poti sa mergi cu ele in paralel fara sa fie afectate vreuna din ele.Ne place sa complicam lucrurile simple ca mai apoi sa ne plangem ca ne-am nascut in zodia gresita.Nu as putea sa fac o ierarhie a prioritatilor,asa depinde de fiecare din noi,ce consideram ca este mai important de facut prima data.Pot sa spun doar atat: Nu renuntati la iubire! Cariera sau calatoriile sau orice altceva nu sunt indispensabile dar iubire este ca aerul: nu se poate fara ea.De fiecare daca cand suntem obligati sa facem o alegere,trebuie sa intelegem ca daca renuntam la noi pentru a multumi pe altcineva sau propriul ego,o sa vina ziua platii iar atunci nu se va face plata cu cardul.Alegerile noastre nu trebuie sa raneasca pe nimeni.Orice am face sa nu uitam sa ne ascultam inima dar sa nu o lasam sa ia singura decizia finala.Depinde doar de noi daca o sa alegem drumul regretelor si al pierzaniei de sine sau cel al pacii interioare.Nu de nebun am pus iubirea motto-ul acestui blog...ea este singura noastra scapare...refugiul regasirii de sine.Noapte buna!