Boje moi,ne ostavlaj me

Nu stiu cum sa incep.Imi place Novak Djokovic inca de pe vremea cand rupea 3-4 rachete pe meci si avea un backhand care nu intra niciodata in teren.Dar asta se intampla acum 6 ani..si vorba aceea ca oamenii se mai schimba este perfect valabila in cazul de fata.Aici in Balcani,copii nu se nasc talentati iar ceea ce ne evidentiaza de restul este ca suntem injectati cu ambitia de a reusi,de la varste fragede.Un balcanic trebuie sa munceasca de 3 ori mai mult fata de un om normal,pentru a fi la acelasi nivel cu acesta.Asta ne deosebeste de Occident: ambitia si munca.Novak le imbina cu precizia unui ceas elvetian pe amandoua.O alta deosebire majora este ca suntem legati de pamantul natal si de Dumnezeu cu un cordon ombilicat,care ne alimenteaza fiecare respiratie.Recunosc ca nu am putut sa vad finala de la Australian Open,de duminica,pentru ca fiind internat in spital,nu mi s-a permis accesul la televizor.Am avut emotii toata ziua chiar daca un prieten ma tinea la curent cu scorul,prin sms.Un meci inuman,de aproape 6 ore,care a suprasolicitat la maxim energia celor doi jucatori.Luni,dupa ce am ajuns acasa,am reusit sa descar meciul de pe internet si sa-l vad...aveam emotii de parca era live si desi stiam deznodamantul,nu puteam sa reactionez altfel.Eram conectat la joc..fara sa pot sa plec din fata monitorului.As putea sa vorbesc la nesfarsit despre meciul asta dar am pierde esenta a ceea ce vreau sa spun.Mi-a ramas in cap si nu pot sa o uit vreodata,o minge din setul 5,6-5 pentru Djokovic dar cu serviciu Nadal.Dupa cateva schimburi,spaniolul loveste fileul iar mingea se duce afara..Cu fata schimonosita de efort si aproape plangacioasa,Nole ridica ochii spre cer,isi face cruce si zice: Boje moi,boje moi,ne ostavlaj me! Nu cunosc limba sarba dar am inteles ca a fost un fel de rugaciune.Azi am aflat traducerea: Dumnezeul meu,dumnezeul meu,nu ma parasi!Zona balcanilor este una speciala pentru ca toti care se nasc aici il au,ca principal erou,pe Dumnezeu.Pentru ca ne faci mandri si pentru ca esti mandria Balcanilor,ma inclin si spun: Hlava Nole!