Powered By Blogger

joi, 26 ianuarie 2012

Lacrimi uscate de soare

Cand fericirea pare muza muta
Care respira doar la noi pe buze
Durere ce nicicand nu se mai uita
Metamorfoza si gesturi confuze

Mai pastrez poze doar cu tine-n minte
Si somnul imi devine imposibil
Ma pierd printre regrete si cuvinte
Si uit ca tot ce-i bun nu e credibil

Ma uit afara cat de frumos ninge
Dar stiu ca nu o face pentru mine
Zapada sufletul nu mi-l atinge
Si mi se face tare dor de tine

Si mi-as dori sa intelegi vreodata
Ca totul vine numai de la soare
Chiar lacrimile care lasa-o pata
Deasupra unui sentiment ce moare

Tuturor celor care au trecut pe aici...si (inca) nu s-au plictisit de acest blog.Nici eu nu stiu de ce scriu despre lucruri in care nu mai cred.Suntem prea multi naivi si nu este bine deloc.Eu vreau sa ma vindec de naivitate si lucrez la un leac dar ceva imi spune ca nu o sa reusesc.Si totusi...imi plac cauzele pierdute.



2 comentarii:

  1. Sa iubesti...si sa fii sincer..nu inseamna naiv!...De ce te`ai schimba?..ar insemna sa lupti contra celui ce nu esti defapt..., ramai tu insuti....cine te v`a iubi cu `adevarat...te v`a iubi total..pentru ceea ce esti... si niciodata nu te v`a face sa suferi.. !Iubirea e tot ce conteaza!!!fara ea nimic nu ar avea nici un rost...si sa nu uiti...cei`naivi` se aleg cu prieteni....iar cei smecheri ...raman singuri!!!O zi faina....si sa zambesti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Naivitate?...Atunci unde e fericirea,daca nu in lucrurile simple in care credem,in oamenii poate care ne-au ranit,insa pentru care oricand ne-am intoarce din drum.Naivitatea exista acolo unde oamenii cred ca pot fi fericiti din lucruri materiale,sentimente false...si zambete la fel de false.
    Noi suntem fericiti prin ceea ce exprimam liber si raspicat:D
    Frumoasa poezie...

    RăspundețiȘtergere

Despre mine