Buchetul

M-a sunat cineva aseara sa ma intrebe de ce nu mai abordez teme romantice sau macar un poem ceva,sa nu ma opresc din adoratia mea catre C.Este destul de greu sa postezi despre chestiuni in care,pe moment,ai incetat sa mai crezi si nu am descoperit in mine puterea de a creea fara sa pun pasiune pentru ca nu  sunt genul care scrie asa..de florile marului.C s-a nascut in mine,traieste si respira zilnic si o sa moara odata cu incetarea existentei mele umile.Exista cineva,un necunoscut,care imi trimitea uneori prin mail cate o idee,pe care sa o dezvolt cum cred de cuviinta.Din pacate,cred ca a disparut in neantul timpului fiindca nu mai stiu nimic despre aceea persoana.Acum cateva zile,in toiul noptii,m-am trezit brusc(era cat pe ce sa cad din pat)si am zarit o luminita in coltul camerei,si desi m-am frecat la ochi la 2 ori nu a disparut.Am incercat sa ajung la ea dar cu cat inaintam parea ca isi pierde din luminozitate si se stinge.Ma simteam ca intr-un film cu Louise de Funes,sincer.M-am repezit ucigator spre ea iar inainte sa se stinga(oarecum) am auzit urmatoarele: Nu ma uita! Am sarit in sus si am cazut din pat...visasem.Dar ce vis! Parea totul atat de real incat m-a naucit teribil.Azi,aflandu-ma in Craiova,pentru o intalnire postoperatorie cu doctorul,o voce imi tot spunea sa cumpar un buchet de flori.Ok ,zic,il iau dar cui il dau? La 500 de metri de florarie am intalnit 5 domnisoare si l-am daruit celei mai putin atragatoare din punct de vedere estetic dintre ele.Nu stiu ce sunt semnele astea...ori o iau pe aratura (desi inca nu este sezonul de arat) ori trebuie sa vad ceva si sunt prea tare de cap sa-mi dau seama.In fine,o zi frumoasa prieteni!