Speranta

Nu am inteles niciodata de ce televiziunile nu au incercat sa transmita intrarea intr-un an nou dintr-o tara saraca.Poate cei de acolo nu prezinta interes din cauza lipsei cuvantului 'somptuos ' in festivitatile lor.Este ciudat cat de multe ne dorim pentru noi si cat de putin le daruim celorlalti dintr-un egoism de neinteles.Am observat cat de mult se cheltuieste pe tot felul de lucruri inutile si care nu au legatura cu sarbatoarea trecerii dintr-un an in celalalt.Ma simt tot mai departe de societatea asta canceroasa care reuseste sa separe omul de om prin crearea de tot felul de bariere incepand cu cele de rasa si terminand cu cele legate de religie.In timp ce un stat arunca milioane de euro pe o festivitate de o zi, in alt stat guvernul are ca prioritate dezvoltarea nucleara iar eu stau si ma uit ca prostul si incercand sa-mi dau seama ce legatura are asta cu omul normal.Saracii nu stiu nici de artificii si nici de bomba nucleara si nici nu le pasa de asta fiindca pentru ei mancarea este luxul pe care nu si-l pot permite in fiecare zi.Problema mea este de ce bogatii nu-si permit luxul de a hrani saracii? Sa mananci putin si sa speri in fiecare seara,inainte de culcare,ca soarele o sa rasare altfel maine...ca o sa rasara deasupra ta si sa crezi in lucruri nepalpabile ce nu o sa vina niciodata.Mai sunt cateva ore pana la trecerea in 2012 iar eu in loc sa ma petrec cum o fac toti camarazii mei de tara si de respiratie,prefer sa trag semnale de alarma in ce priveste indiferenta fata de ceilalti.Am avut un an foarte greu dar nu am voie sa ma plang de asta atata timp cat inca exista alte persoane intr-o situatie mult mai dificila decat a mea...nu am dreptul asta...nu am voie sa fac asta.In mintea mea inca traiesc pentru colectia de zambete ale celorlalti...si inca cred ca sursa fericirii mele este rasul de bucurie al celor din jur si  tin in mine speranta unui lucru ce nu vrea sa vina sau poate nu-l merit pe deplin.Pornim pe un nou drum...cel al sperantei.