Procesul insomniei involuntare

 Suntem sortiti la a lasa pamantul gol

parca dusmani ai propriei planete

ne potrivim in nesimtitul rol

de-a pune viitoru-n amanete

Noi suntem,fara doar si poate,imbecili

crezand ca mai exista vreo scapare

o specie de cruzi eterni si inutili

o mana de tarana aruncata-n soare

Acest vesnic exil pe o planeta parasita

unde boala si moartea concureaza

pe trupuri de cretini fara ursita

ce intre ei mereu se devoreaza

Ne nastem morti, ne credem vii

si-n fuga asta dupa nemurire

dam viata la invidii si prostii

si coboram in gropi cu albe fire

Aproape am ajuns sa ne mandrim

c-am fost alesi ca specie superioara

si de-asta incontinuu ne macelarim

fara regrete si fara sa ne doara

Parca bolnavi de straniul obicei

de-a nu mai crede-n nicio libertate

plecam din lume neavand idei

si nici nedand doi bani pe sanatate

Se moare peste tot,pe-acest pamant

iar mortii-s pusi,din nou, in paranteze

si-mi mai ramane doar sa ma-nspaimant

de-o lume ce-i condusa dupa ipoteze

Despartire pe caz de boala

 O mie de regrete n-or sa spele

aceasta despartire cu motiv

si adunand din bune si din rele

constat ca vrei sa pleci definitiv

Din toate zilele traite impreuna

inchise intr-un simplu ramas bun

n-au mai ramas nici flori de o cununa

si imi ramane doar sa ma supun

Caci amandoi suntem bolnavi,fireste

sunt sigur astazi ca si tu observi

ca nu-i destul cand doar unul iubeste

iar celalalt calca mereu pe nervi

Ne despartim fara macar a spune

cum am ajuns aici,de ce si cand

si-n inimile pline de lacune

se-aude despartirea fluierand

Iesim din asta parca mai batrani

satui de certuri si de controverse

si amintirile ce-acum le tin pe maini

de maine le voi trece la Diverse

Am fost prea tineri,prea naivi

si-n joaca asta de-a iubirea

am fost mereu prea corosivi

si de-asta ne-am pierdut cu firea

Noi inca ne iubim,sunt sigur

dar din pacate,doar pe noi

si ne intoarcem iar,desigur

la a fi  singuri,amandoi

Ne vom trezi in paturi separate

in ochi alti oameni vom privi

si ca in lungul drum spre moarte

emotii crude vom strivi

Ti-ai castigat o trista libertate

si te redau pe tine inapoi

ca locatari ai unei vieti ciudate

invinsi de dimineata unei joi

Vei fi singura cand o sa ninga

iar eu sa fiu singur la dezghet

singuratatea-i doza din seringa

de-ar fi sa-i punem despartirii pret

Pe tample imi vor sta zapezi ciudate

pe buzele-ti va sta rosul captiv

caci parasiti de gandurile toate

astazi ne despartim definitiv

Sugestiv

 Nimic nu ne mai poate impaca

oricate sacrificii voi mai face

eu sunt bolnav de amintirea ta

de amintirea unui gand ce nu-mi da pace

Din dragoste nu se mai moare asa des

probabil,timpu-i vindeca pe unii

cand moartea a venit pe fond de stres

din dragoste raman sa sufere nebunii

Nu te-am cerut si nici nu te-am ales

nu te-am simtit cand ai venit tot mai aproape

dar te-am iubit atat de simplu si intens

ca pe-o arsura ce iti sta pe pleoape

Ti-am fost nebun introvertit si visceral

ca intr-o tragedie trista din vechime

unde intotdeauna personajul principal

vede iubirea ca pe scena unei crime

Si sunt bolnav de obsesive ganduri

ca ti-am gresit sau n-am facut destule

si de-asta-ncerc scriind aceste randuri

s-opresc singuratatea din celule

Constat.din nou,ca nu pot,nu mi-e bine

de gandurile tale nu imi vad scapare

si-as vrea,din mila, sa renunti la  tine

si sa privesti in ochi iubirea care moare

Nici nu mai am cuvinte ca sa ma explic

singuratatii mele nu i-am dat un nume

si chiar de ti-am gresit si cu nimic

iti las ca mostenire amintirile postume

Atat de incurabila cum tu mi-ai fost

o maladie care-mi zace-n oase

platesc si-acum nefericitul cost

cand pielea mea a pielea ta miroase

Viata ca un sir de promisiuni incalcate

 Mese pline cu de toate

In case multe lumini

Amintiri necenzurate

Oameni ce se simt straini

Traim vremuri monotone

Prea multi oameni se simt singuri

Singuri ca o furculita

Fara umbra unei linguri

Ancorati in multiversuri

Fara sanse de scapare

Comunicam doar prin gesturi

Si prin semne de-ntrebare

Prea multi ochi tristi sunt in lume

Zambetele sunt machiate

Nu se mai rade la glume

Nici a plange nu se poate

Tot pozam in oameni sinceri

Cand pe limba zac minciuni

Insa gandurile noastre

Au culoare de taciuni

A trecut si anul asta

Insa cate n-au trecut?

Cate bucurii nespuse

In neant au disparut?

Suntem tristi sau suntem veseli

Mai are vreo importanta

Cand afara nu-i zapada

Si nici urma de speranta

Esti singur cand suntem singuri

Esti singur si impreuna

Cand in suflet ai doar friguri

Iar tu cauti o parte buna

Dureri

N-am stiut sa-i avem cat au fost langa noi
iar azi cand dispar ne simtim tot mai goi

Ii certam si-i durea lasand capu-n pamant
iar azi regretam si-i un dor ca nu sunt

Nu se-ntorc, nu mai vin,blocati in alt veac
parinti adormiti ce doar zambesc si tac

Ne-ar fi dat orisicat si n-ar fi fost deajuns
parinti de copii cu parinti parca-n plus

N-au stiut ca sa ceara, batand pasul pe loc
parinti de copii fara gram de noroc

Cautau parc-un loc,un loc de negasit
da-i simteam deranjanti,si-obositi,implicit

Dar timpul nu iarta si nici nu vom stii
cat pot sa separe pietre si balarii

Rasufland usurati c-am scapat de poveri
parinti ce-si traiau doar ziua de ieri

Purtati catre groapa cu sicriul deschis
pleaca, lasand tot ce nu au promis

Uite-asa ca si lor,randul noastru-a venit
timpul cum curge parca nici n-am simtit

Suntem la fel ca ei,deranjanti si-obositi
cu copii ce-s satui ingrijind de parinti

Devenim ca si ei,respirand parca-n plus
inchisi fara rost intr-un vesnic apus

Anapoda

Astazi spui ca nu se poate
astazi spun ca nu mai pot
la tine se sfarsesc toate
la mine inca nu-i tot


Astazi renuntam la toate
astazi iar renegam tot
astazi spun ca nu se poate
astazi simti dureri in cot


Astazi mai ca niciodata
totul pare ca-n povesti
astazi esti ultima fata
astazi sincer imi lipsesti


Astazi cred ca-mi este bine
astazi ma simt cel mai rau
astazi sunt fara de tine
astazi nu mai sunt al tau


Astazi iar dispar planete
astazi parca soare nu-i
astazi din atatea fete
doar tu imi pui pielea-n cui


Astazi te intorci acasa
astazi pui tot in bagaje
astazi esti cea mai frumoasa
de-astazi nu mai lasi mesaje


Astazi nu mai e ca ieri
astazi sunt schimbate toate
astazi nici nu stiu ce-mi ceri
astazi nu cred ca se poate


Astazi simt ca sunt pierdut
astazi tu-mi esti regasire
de-astazi parca tot mai mult
nu mai credem in iubire


Astazi nu-ti mai sunt erou
astazi nu mai esti viteaza
astazi sunt doar un ecou
ce vibreaza-n mintea-ti treaza

Anotimpuri care nu se repeta

Daca stau intins in paturi cu ganduri pline de riduri
este c-am pus intre noi doar nemasurate ziduri
si imbatranit de vreme,anost si plin de regrete
ma-ntreb cum de te-am ales din multimile de fete

Simt ca ne-am trait iubirea doar in priviri zbuciumate
care au reusit incet sa ne duca mai departe
daca sunt bolnav de tine iar durerea mi-e straina
inseamna ca te-am uitat si n-ai avut nicio vina

Sunt bolnav de o tristete ce pare fara sfarsit
fiindca te-am visat azi noapte si parea ca ai venit
dar a fost doar o himera ce ma bantuie de mult
visele-mi mai tin credinta ca poate nu ne-am pierdut

Martorii iubirii noastre stau prafuiti intr-un parc
abia dupa ani de zile am puterea ca sa-l calc
mi-a fost teama de-amintiri ce poate o sa doara
cand sterg din minte chipul tau...pentru a mia oara


In gari mereu te-am asteptat privind trenuri cum pleaca
simtind arsuri pe pielea gri cum crancen ma incearca
sunt torturat de ganduri negre..le simt fugind prin vene
astept un semn sa pot veni...un inger sa ma cheme.

Eu n-am stiut,tu n-ai stiut astazi cat de rau doare
doi simpli imperfecti,straini cersind doar o iertare
ne-am comportat ca doi adulti numai la despartire
am ridicat ziduri si munti fugind de fericire.

Sunt prea batran si prea naiv sa cred in regasire
si las distanta dintre noi ca simpla amintire
oricat as incerca de mult ramai la mine-n minte
iar gandurile ce le scriu nu sunt  simple cuvinte

Caci te-am iubit nepasator la modul absolut
intr-un decor vesel sau trist creat doar la trecut
te-am tatuat la mine-n gand ca nu-mi doream sa pleci
cat mi-am dorit in nopti cu dor prin fata mea sa treci

In ochii aia delicati dansau doar lacrimi mari
s-am fost cum nu am vrut sa fim dar niciodata tari
nu pot sa spun ca-mi pare rau dar nici ca-mi pare bine
dar am iubit ca un nebun copilul viu din tine

Iar anii au trecut grabiti fugind de amandoi
si parca suntem doi batrani cazuti intr-un razboi
tu cauti priviri ce nu mai sunt iar eu te caut pe tine
si astfel rup bucati din noi ca vreau sa dau de mine

Traiesc acum din nostalgii care-s de mult apuse
si cat de dureroase sunt cuvintele nespuse
imi este dor de-o domnisoara ce nu stie a plange
o port in carne si in oase...imi circula prin sange.

Parinti nemuritori

Mai au tatii baieti,mai au mamele fiice
atunci cand cazuti,de pe jos sa-i ridice
atunci cand nu stiu ce-au facut,unde sunt
atunci iti dai seama rostul tau pe pamant
atunci intelegi cat de greu le-a fost lor
uitati undeva,far' vreun pic de-ajutor

Ei nu stiu sa ceara,invatati sa indure
cu privirea plecata prinsa-n ganduri obscure
se tot uita pe drum sa te vada cum vi
batrani chinuiti doar de-un dor de copii
si intreaba mereu,pe unul sau altul
de prin oras n-au dat ochi cu baiatul
baiatul ce uita ca-ntru-n sat,undeva
o mama si-un tata nu-nceteaza-a spera


Ei tac si plang si parca n-au cuvinte
si-n fata mortii nu-s multe de spus
si din privirea lor blajina si cuminte
ne rascolesc momente ce s-au dus


Mai au tatii baieti,mai au mamele fiice
atunci cand cazuti de pe jos sa-i ridice
sa fim langa ei acum cand sunt vi
sa aiba si ei dragostea de copii
caci vine si ziua cand o sa-i gasesti
poate prin vise sau printre triste povesti
sa fim langa ei cat inca se poate
cat inca nu-s luati de tragica moarte
sa fim langa ei ,sa fim iubitori
copii care au parinti muritori

Regasire

Cu cat sunt eu mai sincer si naiv
mai incapatanat sau fara de rusine
constat ca nu mai am niciun motiv
sa nu iubesc frigul ce zace-n tine


Nu vreau sa mi te izolez definitiv
nici sa te-ascund in lumea  blestemata
a celor ce-au iubit mult prea tardiv
cu remuscari si-o constiinta vinovata


Stai prinsa-n randuri,in mansarda
si-ti construiesti castele doar in gand
in timp ce sufletu-ti continua sa arda
iar buzele-ti ingheata surazand

Si ce pacat ca nu mai are cine
sa ne salveze cand parem prea prinsi
ca doua inimi sub asediu si-n ruine
ca niste ingeri ce se recunosc invinsi

Moartea domnului Lazarescu

Acum cand stau pe patul de spital
intr-un salon care miroase a urina
unde gandacul mi-e prieten cordial
constat ca sunt un mort fara de vina


Nu cred c-as fi o pierdere prea mare
ultimul mort cu siguranta n-o sa fiu
as spune-o rugaciune-n voce tare
dar de cainta cred ca-i prea tarziu


Il vad pe doctor cum citeste de pe file
de diagnostic nici ca imi mai pasa
mi-am cheltuit toti banii pe pastile
cu dreptul de-a muri la mine-acasa

Privirea lui in suflet parca cauta
nu stiu ce spera ca sa mai gaseasca
primesc fara emotii a lui lauda
ca-s bine desi moartea e fireasca


Tusesc cu zgomot si-mi trezesc vecinii
vecini de suferinta-ntr-un salon
in care palida prezenta a rusinii
azi nu vrea ca sa taie niciun bon


Astept sfarsitul ca pe-o izbavire
mi-e greu si mie,le e greu si lor
nu vreau sa fac din asta nicio stire
care sa spuna ca muritul e usor


Se mai deschide usa peste noapte
se fac verificari de suntem inca vi
sperand in sinea lor ca biata moarte
o sa ne ia si nici n-o vom simti

Despre parinti

Ne-a mai ramas doar dreptul la recurs
cand despartirea pare iminenta
cand zilele din viata li s-au scurs
si mostenim privirea lor absenta


Din cand in cand ii vom si plange
si poate uneori ne va fi dor
timpul ce trece nu il poti infrange
iar realitatea-i... ca parintii mor


Am fost langa ei cat timp au trait
a fost si plans,a fost si fericire
dar vremea cruda parca a simtit
iar astazi ni-inchide-n cimitire

Ne imbracam in doliu prea devreme
iar ochii lacrimi nici ca mai produc
cerul ce sta deasupra nu mai geme
pentru parintii ce-n pamant se duc


Mai mereu au muncit,ca un fals obicei
ne nasc si ne cresc mai mari decat ei
iar intr-un final cand cad obositi
o fac ca la randu-i sa fim noi parinti

Si totusi este-o lupta inegala
ne nastem doar pentru-a muri
ne nastem pentru-a fi parinti
murind in plansuri de copii

Ninge cum numai iarna stie sa ninga

Nu ne-am pierdut dar ca o soapta
ne-ndepartam cu pasi de fluturi
si-n timp ce iarna zace moarta
tu-mi tai din cota de saruturi


Nu mai vad rostul altor scuze
ca-ntre noi nimic nu se schimba
renunt la zambetul ce-ti sta pe buze
si la tacerea ce-ntre noi se plimba


Nu pot sa-ti cer o zi sa mai ramai
n-ar schimba cu nimic finalul trist
imi va  lipsi parfumul cu lamai
dar sa-l pastrez,as fi prea egoist


De dimineata a-nceput sa ninga
cu fulgi parosi...ca in copilarie
nici asta n-a parut sa te atinga
si vina mi-apartine numai mie


Pacat ca nu suntem plecati departe
si nici blocati in varful vreunui munte
ce tragedie ar fi fost,cu iz de moarte
regretul ca mi-ai daruit atat de multe


Ne-am prefacut fara sa vrem intr-o ruina
s-a intamplat si nici n-am observat
iti sunt strain si tu imi esti straina
si nu exista niciun vinovat.

Ana-ca -Zapada

Nici ca ploua,nici ca ninge
ceata ochii-mi n=o patrund
stiu ca n-o mai pot atinge
in povesti ce mi-o ascund


In toat-aceasta poveste
fara cap si fara coada
simt ca numai ea paseste
pasi de inger pe zapada


O iubesc dar mi-este frica
ca o noua primavara
umbra care se ridica
cu dezghetul o sa moara


Imi e frig dar nu ma-ndur
stau in ger pazind rabdarea
plin de alb este in jur
si-o astept sa treaca marea


Parc-o vad in departare
desculta si tremurand
vantul sufla tot mai tare
si-a intrat la mine-n gand


Si-a facut culcus in creier
imposibil sa mi-o scot
toaca-mi nervii ca un greier
sau tranforma-ma-n robot


Tu in mine,eu in tine
haide sa facem rocada
o iubesc,o stiu prea bine
Doar pe Ana-ca -Zapada

Iubitei mele absolute

Din toata atmosfera asta suburbana
din tot tumultul asta nefiresc
in vis mi-apare gura ta umana
si-un sentiment sinistru ca iubesc


Din toate cate-n cale mi-aparura
doar tu ramas-ai pana la sfarsit
femeie cu dulceata-n gand si-n gura
desculta-n parca-n suflet mi-ai pasit


Nu mai exista nimeni care sa reclame
nimeni care 'napoi sa ma mai ceara
sufletu-mi-e inchis in sapte grame
si pielea a-ncetat sa ma mai doara


Nu mai exista inapoi sau inainte
iti daruiesc aceasta toamna aramie
acum cand intre noi se sinucid cuvinte
iubeste-ma cu-aceasi lacomie

Ramai ultima iubire

Mi-ai fost iubirea absoluta
cu stele mari in ochi caprui
de astazi te dau disparuta
de astazi esti a orisicui


Din tot ce ne-a unit o vreme
ramas-au adieri de vant
iar cand furtuna cruda geme
tu-ngropi iubirea in pamant


Mi-e frica de vreo amintire
de ganduri ce-napoi te-aduc
dar nu ma plec la nicio stire
adusa-n glas de  gugustiuc


Numai tacerea-ti imi confirma
nesomnul meu nu-si are rost
iubirea mi-ai lasat infirma
si stoarsa, ca o zi de post


Dar m-am simtit si vinovat
dar m-am simtit si natarau
ne-ntelegand ca e pacat
sa te iubesc de-ti face rau